Cu o prevalenta de 2-3%, nevroza obsesiv-compulsiva (o vom prescurta NOC) este una dintre cele mai frecvent intalnite forme ale anxietatii clinice. Debutul acestei tulburari este de regula la varsta adolescentei sau la inceputul varstei adulte. Numele NOC reflecta cele doua categorii de simptome care definesc aceasta problema de anxietate: obsesiile si compulsiile:

   Obsesiile se refera la anumite ganduri, imagini sau idei care apar in minte in mod intruziv (adica nedorit, pe neasteptate sau impotriva vointei noastre) si care provoaca niste emotii neplacute foarte intense (de exemplu, o mare teama sau o vinovatie cumplita);

   Compulsiile se refera la o serie de acte mentale sau comportamente care sunt realizate intr-un mod ritualizat (adica, sunt repetate fara abatere de un anumit numar de ori, sau mereu intr-o anumita formula, sau mereu in anumite locuri), in mod intentionat, deoarece ele au capacitatea de a reduce teama pe care o provoaca obsesiile. Persoanele diagnosticate cu tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) au obsesii, compulsii sau ambele. „Obsesiile” sunt ganduri, imagini mentale sau impulsuri care sunt suparatoare, dar care reapar periodic. „Compulsiile” sunt comportamente pe care persoanele simt ca trebuie sa le efectueze ca sa se fereasca de anxietate sau sa previna vreo intamplare nefericita. Majoritatea persoanelor cu TOC sufera atat de obsesii, cat si de compulsii.

Exemple de obsesii frecvent intalnite sunt:

  • Teama de a contracta o boala, cum ar fi SIDA sau cancerul.
  • Teama de a atinge substante toxice, cum ar fi chimicalele.
  • Teama de a rani sau de a ucide pe cineva, de obicei o persoana apropiata.
  • Teama de a uita efectuarea unui comportament, de exemplu, a stinge gazul sau a incuia usa.
  • Teama de a efectua un comportament jenant sau imoral, cum ar fi a striga obscenitati

Compulsiile sunt denumite si „ritualuri”. Exemple de compulsii frecvent intalnite sunt:

  • Spalarea sau curatarea excesiva, de exemplu, pacientul isi spala mainile de foarte multe ori pe zi.
  • Verificarea, de exemplu, pacientul verifica de mai multe ori daca a stins aragazul.
  • Repetarea anumitor actiuni, de exemplu, stingerea si aprinderea luminii de 16 ori.
  • Adunarea sau colectarea obiectelor, de exemplu, pastrarea unor reviste vechi sau a bucatilor de hartie.
  • Aranjarea obiectelor intr-o anumita ordine, de exemplu verificarea aranjarii simetrice a obiectelor dintr-o incapere.
  • numaratul exagerat a unor obiecte sau a unor activitati;
  • aranjatul/rearanjatul obiectelor intr-o anumita configuratie;
  • comportamente superstitioase;

Majoritatea persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsiva isi dau seama ca temerile lor nu sunt pe deplin intemeiate, cel putin uneori. De asemenea, isi dau seama ca nici compulsiile nu au sens. Cu toate acestea, nu pot sa se opreasca.

Tulburarea obsesiv-compulsiva poate avea consecinte grave. Unele persoane diagnosticate cu tulburare obsesiv-compulsiva isi petrec mai multe ore pe zi efectuand anumite ritualuri. Astfel, activitatile profesionale si familiale devin greu de gestionat. De asemenea, multe persoane cu tulburare obsesiv-compulsiva evita anumite locuri sau situatii care le declanseaza anxietatea. Unii ajung sa se izoleze in propria locuinta. Adesea, solicita ajutorul familiei pentru efectuarea ritualurilor.

Care sunt cauzele tulburarii obsesiv-compulsive?

Deocamdata nu sunt cunoscute cauzele exacte ale tulburarii obsesiv-compulsive. Genele contribuie la dezvoltarea bolii: Membrii de familie ai pacientilor cu tulburare obsesiv-compulsiva au adesea si ei tulburare obsesiv-compulsiva sau alte tulburari de anxietate. Pe de alta parte, mostenirea genetica nu este singurul factor care determina aparitia tulburare obsesiv-compulsiva. Se pare ca procesele de invatare, precum si factorii de stres pot contribui la aceasta tulburare.

Cum se dezvolta tulburarea obsesiv-compulsiva?

Studiile de specialitate au evidentiat faptul ca peste 90% dintre persoanele din populatia generala au ganduri similare celor care le deranjeaza pe persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva. Insa persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva par sa fie mult mai tulburate de existenta acestor ganduri decat alti oameni. Deseori, continutul gandurilor TOC contravine sistemului de valori al pacientului – de exemplu, un barbat foarte religios se teme sa nu comita o blasfemie sau o mama care isi iubeste copilul, sa nu il raneasca.

Dat fiind faptul ca pacientii cu tulburare obsesiv-compulsiva sunt incomodati de aceste ganduri, ei incearca sa le evite. Deseori incearca sa-si impuna sa nu se mai gandeasca la obsesiile lor. Insa cu cat incercam sa nu ne gandim la ceva neplacut, cu atat ne vom gandi mai des la acel lucru. Puteti sa incercati acest fenomen paradoxal: Incercati sa nu va ganditi la un elefant roz in urmatoarele 60 de secunde. Cel mai probabil ca primul lucru care va vine in minte sunt gandurile pe care incercati sa le evitati – referitoare la elefantul roz.

In momentul in care persoanele realizeaza ca nu pot evita aceste ganduri neplacute, incearca sa-si reduca anxietatea prin alte metode. De exemplu, incep sa efectueze anumite comportamente, cum ar fi spalarea mainilor sau repetarea in gand a unei rugaciuni. De obicei, aceste comportamente calmeaza anxietatea. Problema este ca aceasta calmare este doar temporara. Curand vor simti nevoia sa repete comportamentul respectiv ca sa se simta mai bine, iar in scurt timp, comportamentul va deveni compulsie.

In ce consta interventia cognitive-comportamentala a tulburarilor obsesiv-compulsive?

Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva se tem ca, in cazul in care vor duce pana la capat gandurile obsesive fara sa efectueze compulsiile aferente, vor deveni din ce in ce mai anxioase si nu vor fi in stare sa tolereze acel nivel extrem de ridicat de anxietate. Deseori se ingrijoreaza ca ar putea innebuni.

Scopul terapiei cognitiv-comportamentale este sa va ajute sa realizati ca va puteti controla anxietatea fara efectuarea comportamentelor compulsive. Veti invata strategii de coping, cum ar fi unele stiluri de gandire care va vor ajuta sa va reduceti nivelul de anxietate. De asemenea, veti invata ca, in cazul in care va confruntati cu temerile dumneavoastra in loc sa le evitati, acestea se vor reduce in intensitate. Desi pare greu de crezut, este adevarat. Terapeutul va va ajuta sa abordati treptat temerile pana cand reusiti sa le gestionati fara comportamente compulsive. Terapia cognitiv-comportamentala dureaza de regula 20 de sedinte. In cazul in care suferiti de simptome mai severe, tratamentul ar putea dura mai mult.

Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva insa au o mare dificultate de a se detasa de gandurile sau imaginile obsesive. Obsesiile le absorb atentia si le produc atata neliniste incat persoana se simte incapabila sa isi desfasoare activitatile pana cand nu le indeparteaza din minte. De fapt, de multe ori aceste persoane spun ca pierd ore intregi incercand sa scape de obsesii – fie ca e vorba de incercarea disperata de a inabusi gandul din minte (de a-l suprima) sau de a-si distrage atentia de al el, fie ca e vorba de repetarea indelungata a unui anumit ritual, cum ar fi curatatul tuturor obiectelor din casa sau repetatul unor formule magice. Apare o scadere majora a eficientei personale, o rigiditate foarte sporita in modul de functionare, refuzul unor numeroase activitati sau evitarea multor persoane sau locuri, sau pur si simplu trairea permanenta a unei stari de anxietate sau vinovatie excesiva, epuizanta.

Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva interpreteaza intr-un mod eronat si foarte negativ (chiar catastrofic) semnificatia sau impactul pe care gandurile lor intruzive le au asupra propriei persoane sau asupra celorlalti; interpreteaza in mod exagerat gravitatea consecintelor unor evenimente benigne, sau se gandesc ca simpla aparitie a unui imagini negative in minte, este la fel de grava ca si realizarea unei actiuni reprobabile. Insasi modalitatea prin care persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva incearca sa isi reduca anxietatea si sa evite aparitia unor evenimente negative grave este un factor major care le mentine si le agraveaza simptomatologia pe termen lung. Numeroase studii au aratat ca incercarile repetate de a inabusi (suprima) gandurile nedorite nu fac decat sa le amane, sa le indeparteze din minte pentru un timp – insa, pe termen lung, acele ganduri vor deveni mai puternice, adica vor aparea tot mai des in minte si vor produce mai mult disconfort. Datorita acestui lucru, increderea individului in propriile puteri de a se controla, de a se opune gandurilor intruzive, se va deteriora tot mai mult, sporindu-i starea de anxietate. La fel, insasi realizarea compulsiilor contribuie la mentinerea anxietatii si a obsesiilor. Practic, compulsiile sunt adesea evadari din calea unui pericol inexistent sau foarte exagerat. Insa cat timp persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva continua sa le practice, in mintea lor se intareste ideea gresita ca motivul pentru care pericolul nu s-a petrecut este realizarea compulsiilor. Dimpotriva, singurul mod in care acest pericol poate fi demascat este daca persoana cu tulburare obsesiv-compulsiva il confrunta efectiv, renuntand la compulsii.