Cu debut in adolescenta si in tinerete (intre 15 si 25 de ani), tulburarea bipolara are o incidenta mondiala estimata la 0,6%, insemnand un numar aproximativ de 40  de milioane de persoane diagnosticate.

      Tulburarea bipolara este o stare de sanatate mintala care provoaca schimbari de dispozitie extreme, care includ episoade emotionale de intensitate ridicata (manie sau hipomanie) si scazuta (depresie). Cand o persoana intra in starea de depresie, s-ar putea simti trista sau fara speranta. Aceasta isi pierde interesul sau placerea fata de foarte multe activitati. Cand starea generala de spirit se schimba in manie sau hipomanie (mai putin extrema decat mania), acea persoana se poate simti euforica, plina de energie sau neobisnuit de nervoasa. Aceste schimbari de dispozitie pot afecta somnul, energia, activitatea, judecata, comportamentul si capacitatea de a gandi clar.

Schimbarile de dispozitie pot aparea rar sau de mai multe ori pe an. In timp ce majoritatea oamenilor vor experimenta unele simptome emotionale intre episoade, unii nu pot experimenta nici unul. Desi tulburarea bipolara este o afectiune pe toata durata vietii, puteti gestiona schimbarile de dispozitie si alte simptome, urmand un plan de tratament. In majoritatea cazurilor, tulburarea bipolara este tratata cu medicamente si consiliere psihologica (psihoterapie).

Tulburarea bipolara determina schimbari extreme de dispozitie si afecteaza persoana in multe domenii ale vietii, reprezentand o problema de sanatate. De unde si denumirea de “bipolara”, care se refera la cele doua capete extreme ale dispozitiei: depresia si mania.  Tulburarea afectiva bipolara (TAB) reprezinta o tulburare afectiva ciclica, asociata cu o importanta povara a bolii, cu disfunctie ocupationala, o deteriorare la nivel de interactiuni sociale, precum si cu o rata crescuta de morbiditate si mortalitate. Tulburarea afectiva bipolara este adesea insotita de numeroase comorbiditati (abuz de substante psihoactive, tulburari de personalitate, tulburari de anxietate si ADHD), cu implicatii semnificative pentru tratamentul si evolutia ulterioara.  Denumita si psihoza maniaco-depresiva, tulburarea bipolara se caracterizeaza prin alternanta starilor euforice (sau „maniacale”) cu cele depresive, cel mai frecvent, abia la 10 ani de la aparitia primelor manifestari simptomatice persoanei stabilindu-i-se in mod corespunzator un diagnostic de tulburare bipolara, care poate fi de doua tipuri:

• Tip 1 – in care predominante sunt starile maniacale;          

• Tip 2 – in care predominante sunt starile depresive.     

Faza simptomelor depresive

Fara tratament, o persoana afectata de tulburarea bipolara poate experimenta episoade intense de depresie. Simptomele includ tristete, anxietate, pierderea energiei si dificultati de concentrare. Pacientii isi pot pierde interesul fata de activitatile care ii satisfaceau inainte. De asemenea, acestia se pot ingrasa sau pot slabi, dorm prea mult sau prea putin si au ganduri suicidale.

Faza simptomelor maniacale

In timpul unei faze maniacale, pacientii au tendinta de a se simti euforici, ceea ce duce la o stima de sine exagerat de mare si la agitatie. Comportamentele nesabuite, inclusiv cheltuielile risipitoare, indiscretiile sexuale si abuzul de substante, sunt comune in aceasta faza.

Tulburarea bipolara de tip I si tulburarea bipolara de tip II

Persoanele cu tulburare bipolara de tip I au episoade maniacale sau episoade mixte, avand unul sau mai multe episoade depresive. Persoanele cu tulburare bipolara de tipul II experiementeaza episoade depresive majore. Acestia experiemnteaza hipomania, o conditie care este mai putin intensa decat mania su care dureaza mai putin de o saptamana.

Episoadele mixte

Persoanele care au episoade mixte experimenteaza mania si depresia in acelasi timp. Acest lucru duce la un comportament imprevizibil si este mai comun in randul pacientilor care au dezvoltat tulburarea bipolara la o varsta frageda, in special in timpul adolescentei. Estimarile arata ca 70% dintre pacientii cu aceasta afectiune experimenteaza episoade mixte.

        Manifestarile specifice starilor maniacale sunt dezvoltarea unei stime de sine exagerate, o nevoie incontrolabila de a comunica si o supraactivare comportamentala cu consecinte potential vatamatoare (conduite de risc). Nevoia de somn se reduce considerabil, iar episoadele delirante, halucinatiile si ideile paranoide pot aparea in mod curent.

        La polul opus, manifestarile specifice starilor depresive cuprind tabloul simptomatic caracteristic episodului depresiv, cu pierederea interesului fata de orice activitate, somnolenta exagerata si lentoare in gandire, subactivare comportamentala si retragere sociala, sentimente devalorizante fata de sine. De asemenea, pot aparea si episoade psihotice.

          Cercetarile asupra etiologiei tulburarii bipolare au revelat existenta unei vulnerabilitati genetice crescute care se poate activa in conditiile actiunii factorilor de stres exercitati de mediu, precum o nastere dificila, violente si abuzuri fizice sau emotionale etc. De asemenea, se apreciaza faptul ca infectiile contractate timpuriu in viata pot avea un rol declansator, dar si ca substantele psihotrope, de exemplu drogurile sau halucinogenele (canabis, alcool), se pot constitui in catalizatori ai tulburarii.                                                             

           In prezent, parcursul de tratament imbina practicile psihoterapeutice cu cele medicamentoase, acestea din urma dovedindu-si din ce in ce mai mult eficienta: sunt administrate astfel timoregulatoare (cum ar fi litiul) sau antipsihotice.