Tulburarea de stres posttraumatic (sau TSPT) reprezinta o reactie des intalnita ca urmare a unor situatii sau evenimente extrem de stresante sau traumatice. Exista multe tipuri de evenimente care pot declansa asemenea reactii, printre care: a suferi un accident de masina, a fi victima unui viol sau a unui atac, a fi abuzat fizic sau sexual, a supravietui unui dezastru (inundatie, bombardament) sau a fi martor la moartea unei alte persoane.

Persoanele diagnosticate cu TSPT se confrunta cu trei grupe mari de probleme sau simptome:

  • Retrairea evenimentului traumatic. In aceasta categorie sunt incluse amintirile frecvente, cosmarurile si flashback-urile care fac persoana sa se simta de parca ar retrai evenimentul traumatic. Amintirile sunt deseori activate de sunete sau imagini care ii reamintesc persoanei de eveniment
  • Evitarea. Deoarece reamintirea evenimentului traumatic este extrem de dureroasa, persoanele diagnosticate cu TSPT incearca sa nu se mai gandeasca la eveniment. Aceste persoane se retrag, evita contactul cu locurile, persoanele si obiectele care le-ar putea reaminti de eveniment. Deseori se simt amortite sau detasate emotional de ceilalti. Unele persoane incep sa consume alcool sau droguri ca sa reduca suferinta resimtita.
  • Semnele stresului fizic. Printre semnele stresului fizic se numara: problemele de somn, iritabilitatea sau furia permanenta, dificultati de concentrare, stare de tensiune sau de alerta.

Ce cauzeaza tulburarea de stress posttraumatic?

In urma confruntarii cu evenimente traumatice, amintirile referitoare la cele petrecute se conecteaza cu ceea ce persoana a vazut, a mirosit, a auzit sau a simtit in acele momente. Mai tarziu, imagini, sunete, mirosuri sau emotii similare pot declansa un torent de amintiri si emotii. Un al doilea motiv pentru care aceste emotii persista se datoreaza faptului ca persoanele traumatizate trebuie sa-si explice ceea ce s-a intamplat, sa gaseasca un sens. Confruntarea cu evenimente traumatice adesea determina persoana sa puna sub semnul intrebarii convingerile sale anterioare. De exemplu, incepe sa se indoiasca de faptul ca lumea este un loc sigur ori ca nimic rau nu i se va intampla. Pentru a intelege trauma, aceste persoane trebuie sa se gandeasca la ceea ce li s-a intamplat si la implicatiile evenimentului. Insa, pe masura ce se gandesc la evenimentul respectiv, isi vor reaminti tot ceea ce li s-a intamplat si vor retrai aceleasi stari afective. In consecinta, aceste persoane vor incerca sa nu se mai gandeasca la eveniment. Ca urmare, in loc sa ajunga la intelegere si liniste, aceste persoane ajung sa penduleze in continuare intre reamintirea evenimentului si incercarea de a-l uita.

Cum se dezvolta tulburarea de stres posttraumatic?

Multe persoane resimt simptomele specifice TSPT la scurt timp dupa confruntarea cu evenimentul traumatic. La aproximativ jumatate dintre aceste persoane, simptomele se remit de la sine in aproximativ 3 luni. La altele, simptomele pot persista ani intregi. Mai exista si oameni la care simptomele nu apar decat dupa multi ani de la confruntarea cu evenimentul traumatic.

Cum poate ajuta terpia cognitiv-comportamentala in tratamentul tulburarii de stres posttraumatic?

Terapia cognitiv-comportamentala urmareste reducerea amintirilor si a emotiilor asociate traumei, va ajuta sa intelegeti ceea ce s-a intamplat, in asa fel incat sa va permita sa va continuati viata. Intai, terapeutul va va invata niste exercitii simple de relaxare care sa va reduca anxietatea. In a doua etapa, terapeutul va va ajuta sa va confruntati cu amintirile, repovestind ceea ce s-a intamplat intr-un spatiu sigur. La inceput veti observa ca vechile emotii revin. Dar cu cat veti reusi sa faceti aceste exercitii mai des, cu atat amintirile se vor estompa mai mult, permitandu-va sa va impacati cu ceea ce s-a intamplat. Terapeutul va va ajuta sa va ganditi mai realist la cele petrecute si la implicatiile pe care evenimentul traumatic le va avea in viitor.

Mai multe studii au constatat faptul ca terapia cognitiv-comportamentala ajuta pacientii suferind de TSPT sa se simta mult mai bine si ca aproximativ doua treimi dintre ei nu mai sufera de TSPT la sfarsitul interventiei. Studiile respective au urmarit efectele terapiei asupra mai multor grupuri de pacienti ‒ veterani de razboi, victime ale violurilor, atacurilor, persoane care au suferit abuzuri in copilarie, violente provocate de conflicte politice si accidente de automobil.

Durata interventiei in cazul TSPT depinde de numarul si severitatea evenimentelor traumatice cu care v-ati confruntat, de severitatea simptomatologiei si de numarul problemelor cotidiene pe care le intalniti in viata dumneavoastra. De obicei, pentru pacientii care s-au confruntat cu un singur eveniment traumatic este suficient un program de 12-20 de sedinte. Majoritatea sedintelor vor dura 45-50 de minute, dar unele sedinte pot sa dureze pana la 90 de minute.

Care sunt efectele tratamentului medicametos?

Pentru tratarea eficienta a TSPT, tratamentul medicamentos in sine nu este suficient. Insa unii pacienti pot beneficia de combinarea tratamentului medicamentos cu cel cognitiv-comportamental. Medicul dumneavoastra sau un psihiatru va poate recomanda tratamentul medicamentos potrivit pentru dumneavoastra.

Va recomandam sa nu incepeti interventia pentru TSPT in cazul in care abuzati de alcool sau de droguri ori treceti printr-o criza majora de viata. Terapeutul va poate ajuta sa rezolvati mai intai aceste probleme, dupa care veti putea trece la ameliorarea simptomatologiei TSPT. In afara de aceste aspecte, tot ceea ce trebuie sa faceti este sa fiti dispus sa acordati o sansa terapiei si sa exersati saptamanal ceea ce invatati in cadrul sedintelor.